Feed on
Posts
Comments

Category Archive for 'Pilde'

OGLINDA PRAFUITA

Vezi ca oglinda prafuita sau afumata nu-ti arata nimic, orict ai privi ntr-nsa; nsa de vrei sa-ti vezi chipul si murdariile de pe el, atunci trebuie sa o stergi. Asemenea este si constiinta omeneasca: daca e pngarita cu multe naravuri pacatoase si cu o viata nelegiuita, omul nu zareste n ea patimile ce s-au lipit de sufletul lui si umbla asa, pngarit din cap pna-n picioare, ca un arap, si cade dintr-un pacat n altul fara teama. Pustiitoare si jalnica este aceasta stare! Un asemenea om nu-si vede spurcaciunea si mrsavia, nsa o va vedea atunci cnd se vor deschide cartile spre rusinare naintea ntregii lumi, a ngerilor si a oamenilor, si i se vor pune dinainte pacatele lui, dupa cum graieste Dumnezeu: Mustra-te-voi si voi pune naintea fetei tale pacatele tale (Psalmul 49, 22). Atunci el se va vedea pe sine ca un arap negru si ca o dihanie nfioratoare, caci mrsavia sufletului, ce se ascunde acum nlauntru, se va da atunci pe fata. La fel se va vadi si frumusetea sufletelor celor drepte si ele vor straluci ca soarele n mparatia Tatalui lor (Matei 13, 43). Atunci sarmanul pacatos va ncepe sa se scrbeasca de sine nsusi, sa se urasca pe sine, sa fuga de sine si va dori sa se prefaca n nimic, dar nu va putea, caci n veci nesfrsita va sta asupra lui aceasta slutenie, spre a-l vadi ca si-a petrecut viata pe pamnt ntr-o asemenea mrsavie. O, de-ar vedea omul urciunea aceasta, zarind-o de pe acum, nencetat ar plnge si ar cauta sa se izbaveasca de ea prin harul lui Hristos; nsa, spre nenorocirea sa, orb fiind, nu o vede. Dar cnd oglinda este curata, atunci le arata deslusit pe toate care se gasesc naintea ei; vedem n ea att murdariile cele mari de pe chipul nostru, ct si pe cele marunte. Asemenea este si constiinta cea curata: zareste pna si cele mai mici patimi si omul le spala pe acelea prin pocainta, prin lacrimi si prin credinta. Aceasta cugetare te nvata sa-ti vii ntru simtire, sa te adncesti n Legea Domnului, care arata si da n vileag pacatele noastre si sa te pocaiesti si sa-ti curatesti constiinta printr-o staruitoare cercetare de sine, prin pocainta si prin credinta si n acest chip sa ncepi o viata noua, asa nct la nfricosata Judecata sa nu fie vadite spre aflarea lumii ntregi acele pacate ale tale pe care acum, ramnnd singur cu tine nsuti, nu vrei sa le cercetezi, sa le cunosti si astfel sa le curatesti.

Sfntul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 100.

Apostolii tr?d?tori

Poate v? surprinde acest titlu. L-am considerat ns? a fi cel mai potrivit pentru cele de mai jos. ?i ve?i vedea de ce!

n toate scrierile religioase pe care le-am citit pn? acum, doar Iuda era socotit tr?d?tor al Mntuitorului Hristos. El este doar cel care L-a vndut pe Iisus pentru treizeci de argin?i. Eu cred c? Iuda nu este singurul care L-a tr?dat pe Domnul Hristos. La fel a f?cut ?i Petru. Nu L-a vndut, dar s-a lep?dat de El cu jur?mnt. S-a blestemat c? nu-L cunoa?te, de?i cu ctva ore mai nainte se jurase n fa?a Lui c? nu-L va p?r?si, chiar dac? ar fi s? moar?. Amndoi sunt tr?d?tori: Iuda l tr?deaz? pentru c?tig material, din interes; Petru l tr?deaz? de fric?, pentru ca s? nu fie ?i el arestat ?i torturat, cum era Iisus. Amndoi au beneficii din actul tr?d?rii: Iuda ?i umple buzunarul, Petru scap? nev?t?mat dintr-un posibil pericol. Amndoi fuseser? chema?i de Iisus la apostolat; amndoi ?i p?r?siser? familiile, bruma de avere, ocupa?iile, prietenii ?i propriile idealuri de pn? atunci ?i-L urmaser? pe Iisus. l urmaser? zi ?i noapte pe toate drumurile ?i potecile timp de trei ani ?i jum?tate, mp?r?iser? cu El o pine ?i un urcior de ap?, l ascultaser? mai mult ca oricine altcineva vorbindu-le despre mp?r??ia Lui, despre rolul lor de prieteni apropia?i ai Lui; l v?zuser? n fiecare zi f?cnd minuni peste minuni asupra naturii, asupra oamenilor ?i asupra Lui nsu?i. Avuseser? destule dovezi ca s? se conving? c? Iisus nu este un om oarecare, ci este Dumnezeu. Amndoi nutreau speran?a c? va veni vremea cnd vor fi a?eza?i pe cele mai nalte locuri n mp?r??ia lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, cnd se ive?te prilejul, cnd sunt ispiti?i, unul de arghirofilie, adic? de iubirea de bani, altul de fric?, cedeaz? amndoi cu u?urin??. Amndoi ?i regret? gestul. Iuda se duce la arhiereii care-i d?duser? banii ?i le arunc? punga napoi. Cu banii ace?tia arhiereii cump?r? ?arina olarului, unde inten?ionau s? ngroape str?inii. Petru ,,a plns cu amar, a?a cum spune Sfnta Evanghelie. Pn? aici, amndoi apostolii Petru ?i Iuda se aseam?n? ca dou? pic?turi de rou?. Momentul acesta al regretului nseamn? ns? ?i ,,desp?r?irea lor. Din acest moment, drumurile lor se despart pentru totdeauna: Petru are puterea de a se ntoarce, c?indu-se, plngndu-?i p?catul ?i cerndu-?i iertare; Iuda nu mai are aceast? putere a c?in?ei, a ntoarcerii, ci cade n dezn?dejde ?i se spnzur?. Pentru Petru mntuirea e posibil?. Mai mult chiar, Petru devine cel dinti dintre Apostoli, ntemeiaz? Biserica din Roma ?i este printre cei dinti care moare pentru c?-L m?rturise?te pe Hristos. Pentru Iuda mntuirea nu mai este posibil?. Distan?a dintre ei este distan?a dintre rai ?i iad.

Mul?i dintre oamenii din toate timpurile ?i din toate locurile se pot asem?na cu apostolii n discu?ie. n vremuri de prigoane, de dictatur? ?i de ncerc?ri, mul?i ?i-au tr?dat crezul, demnitatea, con?tiin?a, credin?a, pe Dumnezeu, pe semeni de-ai lor. Mul?i s-au ridicat pe mormintele celor pe care i-au tr?dat, mul?i ?i-au torturat semenii, ?i-au denun?at pe cei cunoscu?i ?i necunoscu?i, fie pentru a c?tiga bani, pozi?ii sociale, diplome, func?ii sau altceva, fie din team?. Faptele multora le-a acoperit p?mntul ?i numai Dumnezeu le ?tie; faptele altora au fost sau sunt date n vileag, autorii dispre?ui?i de mul?ime. Un cuvnt n?elept spune: ,,Adev?rul v? va face liberi! M?rturisirea curat? ?i sincer?, total? ?i cu zdrobire de inim?, cu lacrimi de regret ?i cu dorin?a de ndreptare aduce iertarea ?i reabilitarea. Petru este o dovad? incontestabil?. R?mnerea n starea de p?c?to?enie, convingerea c? nimeni ?i nimic nu-l mai poate salva ?i reabilitare duce la dezn?dejde, la solu?ii disperate, la situa?ii ireparabile. Iuda este un exemplu clar de acest fel. Avem posibilitatea fiecare dintre noi, cnd ne afl?m ntr-un caz critic, ntr-o ncercare grea, ntr-o c?dere spiritual? major? s? lu?m aminte la experien?a celor doi apostoli ?i s? tragem concluziile cele mai constructive ?i folositoare pentru sufletul nostru. A?a s? ne ajute Dumnezeu!

Pr. Al. St?nciulescu-Brda

O lectie invatata de la un copil

Un batranel impovarat de ani s-a dus sa locuiasca impreuna cu fiul si cu nora lui, care aveau un baietel de 4 ani. Mainile batranului tremurau tot timpul, ochii ii erau incetosati, iar pasii impleticiti.
Intreaga familie manca impreuna la masa, insa mainile nesigure ale batranului si vederea lui tot mai slabita il puneau mereu in incurcatura boabele de mazare i se rostogoleau din lingura pe covor, cand intindea mana dupa cana cu lapte, jumatate din lapte se varsa pe fata de masa. Fiul si nora se simteau tot mai iritati de neajutorarea lui. Pana intr-o zi cand
Trebuie sa facem ceva cu bunicu, a spus fiul. M-am saturat sa tot vad lapte varsat pe masa, sa tot calc pe boabe de mazare si sa tot aud cum plescaie si troscaie in farfurie! Asa ca sotul si sotia au pus o masuta in coltul camerei, dupa usa. Acolo bunicu manca singur, in timp ce intreaga familie se bucura in jurul mesei. Si pentru ca bunicu reusise sa sparga vreo 2-3 farfurii, i-au cumparat un blid de lemn.
Uneori, cand se uitau in directia bunicului, familia putea sa vada o lacrima stinghera in ochii lui slabiti si tristi singur, dupa usa, bunicu isi manca bucatica de paine muiata in lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul si nora le aveau pentru el erau de mustrare cand ii cadea furculita pe covor sau cand se mai varsa din lapte pe masa. Baietelul se uita cand la bunicu, cand la mamica si la taticu lui, fara sa spuna un singur cuvant
Apoi, intr-o seara, chiar inainte de cina, tatal a observat ca baietelul mestereste ceva pe covor. S-a apropiat si a vazut ca incearca sa ciopleasca o bucata de lemn. Ce faci tu acolo?, l-a intrebat tatal duios.
Baietelul si-a ridicat ochii mari spre taticul lui si i-a raspuns la fel de duios: O, am treaba, vreau sa fac un blid de lemn din care sa mananci tu si mami cand cresc eu mare A zambit si s-a intors la treaba lui.
De data aceasta a fost randul parintilor sa ramana fara cuvinte. O liniste apasatoare s-a asternut in camera. Si lacrimi mari si curate au inceput sa le tremure in ochi, sa li se rostogoleasca peste obrajii care de-acum luasera culoarea sangelui varsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvant, deplina tacere, dar amandoi stiau prea bine ce au de facut.
In seara aceea, sotul l-a luat pe bunic de mana si l-a condus cu grija la masa mare din centrul camerei. Bunicu urma sa manance la masa impreuna cu intreaga familie in seara aceea si in fiecare seara de-atunci inainte, pana la sfarsitul zilelor lui. Si, dintr-un motiv sau altul, nici fiul si nici nora nu mai pareau sa fie deranjati daca se varsa din lapte pe fata de masa sau daca mai cadea cate-o furculita pe covor.
Din toate acestea am invatat:

- ca un lucru pe care il fac cuiva astazi s-ar putea sa mi se faca si mie mai tarziu de catre
altcineva.
- ca voi pierde relatia cu parintii atunci cand ei nu fac parte din viata mea
- ca a trai nu este acelasi lucru cu a fi viu
- ca pot repara o greseala, daca nu sunt prea mandru s-o recunosc
- ca toti copiii invata din ceea ce fac parintii, nu din ceea ce ei spun

Am invatat ca tot mai am o multime de lucruri de invatat.

 

O mn? de ajutor

n timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei c?iferate distruse de bombardament. C?iva solda?i, de?i se str?duiau, nu puteauclinti un stlp greu, c?zut peste ?ine. Al?turi, caporalul striga la ei, oc?rndu-ipentru neputin?a lor. Trecnd pe acolo, un om 1-a ntrebat:

- De ce nu-i aju?i ?i dumneata?

- Eu sunt caporal, eu supraveghez ?i comand. Ei trebuie s? munceasc?!Str?inul nu a mai spus nimic, dar ?i-a scos haina ?i a nceput s? trag? ?i elcot la cot cu solda?ii de un cap?t al stlpului. Dup? scurt timp, au reu?it s?elibereze ?inele. ncnta?i de reu?it?, solda?ii i-au mul?umit str?inului care,lundu-?i haina s? plece, i-a mai spus caporalului:

- Dac? va mai fi nevoie, s? m? chema?i ?i alt?dat?!

- Da?! – zise n batjocur? caporalul. Dar cine e?ti dumneata?

- Sunt generalul acestei divizii …

 

“Nu trebuie s? ne ngrijim de ale noastre, ci de ale altora”

( Sfntul Ambrozie)

Adevarul pur si simplu este rareori PUR si niciodata SIMPLU!

Aforisme

R?zbunarea e dulce ?i nu are calorii .

O pild? cu tlc

O femeie rea se chinuia n muncile f?r? de sfr?it ale iadului. Blestemnd pe Dumnezeu, zise ?i aceasta: ,,Dumnezeu e nedrept: numai eu n-am f?cut nici un bine, Doamne? Auzind Dumnezeu aceasta, trimite un nger s?-i cerceteze faptele n v?zul ei. ?i a g?sit ngerul c? femeia aruncase cu o ceap? dup? un s?rac. S?racul o luase ?i-I mul?umise lui Dumnezeu pentru ea. -Deci, am f?cut nedreptate femeii! zise dreptul Dumnezeu. Du-te, atrn?-i ceapa deasupra ei ?i femeia se va ag??a de r?d?cinile ei ?i a?a adu-o n Rai!
Si ngerul f?cu a?a. Dar de minile ?i picioarele femeii se mai ag??ar? mul?ime de dezn?d?jdui?i, iar de ace?tia al?ii ?i iar??i al?ii, a?a c? ngerul urca spre cer cu un ciorchine imens de chinui?i. n lumina ngerului i-a v?zut femeia pe ceilal?i ?i a nceput s? strige la ei, s?-i blesteme, zicnd c? numai pe ea a chemat-o Dumnezeu, nu ?i pe ei ?i le f?cea vnt cu picioarele, descotorosindu-se de ei. Valuri – valuri de oameni c?deau iar??i n ntunerec ?i chin . Dar pe m?sur? ce c?deau oamenii, zvrli?i de r?utatea femeii, ngerul urca spre cer din ce n ce mai greu. Cnd n-a mai r?mas ag??at dect unul singur de mna femeii, ea ?i desf?cu mna de pe r?d?cina sa ca s? se descotoroseasc? ?i de acesta, dar, pe cnd acela c?dea iar??i n ntuneric ?i chin, i se rupse r?d?cina de ceapa de care se ?inuse numai cu o mn? ?i c?zu ?i ea iar??i n adnc.

n scrierile P?rintelui Arsenie Boca am g?sit aceasta pild? plin? de miez duhovnicesc, care ar trebui s? ne dea de gndit fiec?ruia din noi. Ea arat? nu numai bun?tatea lui Dumnezeu ?i puterea faptei bune, ci ?i gravitatea lipsei de dragoste fa?? de semenul aflat n suferin?? ?i nevoie.

Regula lui Harry

Cnd nu ?tii ce s? faci, mergi gr?bit ?i ia-?i o min? ngrijorat?.

Prima capcan? a geniului

Nici un ?ef nu va p?stra un subaltern , care are dreptate tot timpul..

Concluzia coridorului

Po?i s? te duci oriunde, dac? ai o min? serioas? ?i duci cu tine un dosar .

Older Posts »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X