Feed on
Posts
Comments

Category Archive for 'Nationalism-Patriotism'

Unirea Principatelor Romne cunoscut? ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jum?tatea secolului al XIX-lea ?i reprezint? unificarea vechilor state Moldova ?i ?ara Romneasc?. Unirea este strns legat? de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza ?i de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 n Moldova ?i la 24 ianuarie 1859 n ?ara Romneasc?.

Totu?i, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere cultural? ?i economic? ntre cele dou? ??ri. Procesul a nceput n 1848, odat? cu realizarea uniunii vamale ntre Moldova ?i ?ara Romneasc?, n timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznod?mntul r?zboiului Crimeii a dus la un context european favorabil realiz?rii unirii. Votul popular favorabil unirii n ambele ??ri, rezultat n urma unor Adun?ri Ad-hoc n 1857 a dus la Conven?ia de la Paris din 1858, o n?elegere ntre Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formal? ntre cele dou? ??ri, cu guverne diferite ?i cu unele institu?ii comune. La nceputul anului urm?tor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei ?i ??rii Romne?ti, aducndu-le ntr-o uniune personal?. n 1862, cu ajutorul unioni?tilor din cele dou? ??ri, Cuza a unificat Parlamentul ?i Guvernul, realiznd unirea politic?. Dup? nl?turarea sa de la putere n 1866, unirea a fost consolidat? prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constitu?ia adoptat? n acel an a denumit noul stat Romnia.

Sursa Text: Wikipedia

Curiozitate

In vizita sa de la Braila, Vadim purta cumva camasa BRAICONF?

De la o vreme, s-a cam r?cit a?a-zisa prietenie dintre Romnia ?i o palm? a ei de p?mnt – Republica Moldova. ?i cum s? nu se r?ceasc?, ba chiar s? se nz?pezeasc?, atunci cnd bat vnturi mari dinspre Kremlin, dinspre Siberia.

mi zic n sinea-mi cteodat?: vai, cte p?mnturi au ace?ti oameni pre nume ru?i, la ce le-ar mai trebui ?i aceast? minuscul? firimitur? Basarabia, minuscul? n compara?ie cu ntinsele stepe ruse?ti. ?i totu?i, le trebuie, ca un fel de pod, platform? pentru ie?irea lor spre Vest.

mi amintesc, n 1989, la Congresul al doilea al Deputa?ilor Poporului din URSS (eu ?i nc? 54 colegi veni?i din partea RSSM, pe atunci), le-am spus de la obraz colonizatorilor no?tri din Imperiul Sovietic, mai bine zis, Imperiul R?ului mai multe alocu?iuni. Ast?zi, ns?, m? voi ocupa numai de una dintre ele, din cauza declara?iilor agresive ale pre?edintelui R. Moldova, Vladimir Voronin . Acest om, care, pe cnd era ministru de interne n Basarabia, sau R. Moldova, totuna, pe cnd i s?lta scaunul de sub ?ezut, se ruga de noi, scriitorii, s? potolim sutele de mii de oameni care se adunaser? n fa?a Ministerului de Interne, al c?rui cap era. Ba mai mult ca att, ne tot ar?ta nou?, lui C. Vieru, N. Dabija, L. Lari ?i p?rintelui P. Buburuz, ct de credincios este el, sco?ndu-?i de dup? reverul hainei iconi?a cu M?icu?a Domnului. Nou?, scriitorilor mai sus pomeni?i, precum ?i preotului P. Buburuz, nu ne ardea c?-i zboar? scaunul de sub fund, ne durea c? generalii ru?i din suita lui amenin?au s? bage cteva mitraliere peste mul?imea adunat? ?i s? fac? v?rsare de snge.

Dar, se pune ntrebarea: de ce s-au adunat oamenii? Pentru c? fuseser? aresta?i 12 tineri ntre 17 ?i 19 ani, care cntau cntece despre unire la monumentul lui ?tefan cel Mare. Parc?-i v?d ?i acum cntnd: Tr?iasc?, tr?iasc?, tr?iasc?, Moldova, Ardealul ?i ?ara Romneasc?. Da, pentru cntece patriotice au fost aresta?i acei copii de c?tre subalternii tovar??ului Voronin, du?i n subsolurile MIM, zvnta?i n b?t?i, f?r? vreun ajutor de nic?ieri.

Anume de aceea s-au revoltat cet??enii Chi?in?ului, anume de aceea au aruncat cu sticle coctail Molotov n cl?direa MIM, de i s-a aprins aripa stng?, anume de aceea tot noi, scriitorii, ?i un preot al?turi de noi, ne-am dus la Ministerul de Interne. ns?, repet, nu ne interesa scaunul ministrului de pe atunci, Vladimir Voronin, ci copiii nchi?i la subsol, ci mul?imile mniate, care vroiau s? ?tearg? de pe fa?a p?mntului Ministerul de Interne al Moldovei, ?i pe Vladimir Voronin. Dup? ndelungi negocieri cu generalii ru?i, care voiau s? trag? n oamenii revolta?i, dup? avertiz?ri din partea noastr?, a scriitorilor, c? ne vom adresa Tribunalului de la Haga, dac? nu elibereaz? tinerii, generalii ru?i au l?sat-o mai moale inclusiv Vladimir Voronin, care de parc? era un fel de copil de trup?. ?i noi, scriitorii, cu un preot lng? noi, am salvat ?i tinerii ?i mul?imile, ducndu-i pe to?i n Pia?a Marii Adun?ri Na?ionale f?r? v?rsare de snge. Nu ne mai p?sa c?, astfel, i-am salvat scaunul s?u de ministru. ?i acum, acest plng?cios de Voronin, dup? numele tat?lui de-al doilea, adic? vitreg, cuteaz? s? dea lec?ii de bun? purtare ??rii-mam?, Romnia, o face pe ndr?zne?ul. Ru?ine s?-i fie cu aceste declara?ii mizerabile din ultimul timp. De parc? cineva e prost ?i nu pricepe: a fost strns cu u?a pentru afaceri dubioase s?vr?ite cu fiul s?u ?i sistemul farmaceutic din Republica Moldova.

Atitudinea Statului Romn cu privire la declara?iile pre?edintelui R.Moldova, Vladimir Voronin, mie, personal, mi se pare, prea delicat?. Unii dintre politicienii romni mai arunc? fraze de genul: s? nu r?nim sensibilit??i.

Care sensibilit??i, doamnelor ?i domnilor, cnd ??tia au ucis oameni ?i danseaz? pe r?nile noastre? S? ne amintim m?car att. Pactul Ribbentrop – Molotov a fost condamnat ?i de romni ?i de ru?i. A?a c?, l?sa?i s? se r?ceasc? pn? la anulare rela?iile ntre patrio?i ?i patriho?i. Basarabia apar?ine Romniei din timpuri str?vechi. Mai nou, pentru neini?ia?i n 1917 toate coloniile Guvernului ?arist Rus au fost eliberate, printre care ?i Basarabia, care a devenit republic? democratic? la 2 decembrie 1917. S? nu uit?m, pe vremea aceea, la Kiev a avut loc ?i Congresul tuturor na?iunilor eliberate. Au fost decretate drepturile acestor na?iuni. A?adar, s? nu mai umble tov. Voronin cu m?a n sac. Dac? nu ?tie istorie, s-o citeasc? m?car la adnci b?trne?i. Dup? 1917, exact la 27 martie 1918, Basarabia s-a unit cu ?ara-mam?, Romnia.

Leonida LARI – IORGA
Declaratie politica- ?edin?a Camerei Deputa?ilor din 13 martie 2007 .

A sosit ziua dreptatii
Ziua sfant-a libertatii
Tot romanul veseleste
Romania-ntinereste.

Noi suntem romani , noi suntem romani
Noi suntem pe veci aici stapani .

Ardelean , copil de munte
Ia ridica-ti a ta frunte
Si in suflet de mandrie
Ca esti fiu de Romanie.

Noi suntem romani, noi suntem romani
Noi suntem pe veci aici stapani.

Moldoveanul si munteanul
Sunt frati buni cu ardeleanul.
Trei romani plini de putere
Ca romanu-n veci nu piere.

Noi suntem romani, noi suntem romani
Noi suntem pe veci aici stapani.

Hai, romani, lumea ne vede,
Romania-n noi se-ncrede.
Ca de-acum romanu-n lume
Va fi vrednic de-al sau nume.

Noi suntem romani, noi suntem romani
Noi suntem pe veci aici stapani.

Noi suntem romani, noi suntem romani,
Noi suntem urmasi de-ai lui Traan.

- Draghe mama, se ?tii c? io estem bine, lucrez aicea la Abrud , la ?ara Mo?ilor, nu la ?ara Secuiasche. Sunt sanatos, numai un ochi vinet am la mine, albastru, che am chezut pe scara de la birou. Es am ?i ni?te dungi pe gt, m-a strns de la cravata. ?i mai am o mina n gips, che mi-am prins-o la u?a de la casa unde stau, care nu are geamuri.

n rest e bine.

Motzii e buni cu mine, invatza la io romane?te. Am inva?at imnul la ei Treiasche duhul lui Iancu. L-am inva?at pe tot. Greu. Foarte greu. Mi-au spus colegii de birou s? ?tiu la imn pe de rost ?i noaptea ca pe Tat?l nostru. Nu ?tiu cine e tat?l la ei, dar am inve?at la imn tot. O se l chint ?i la ?ie chind ajung acase la HarghitaDache mai ajung

Am inve?at ?i alt chintec, e obligatoriu diminea?a aicea la ei, Iancule mare. Plecut la mine se chintem cu to?ii la masa, chind bem palinka. Mult palinka bem noi. De prune. ?i io ?i ei. ?i chintem ?i inve?em romane?te. Ei pe mine, mai ales.

Place la mine la Abrud.

Mai ales che de trei zile poci minca mai bine. Che nu mai am doi din?i. I-am pierdut undeva. Chind am chezut pe scaun de la birou. Birou mic. Am martori, che mai ierau acolo Nelu, Avram, Todor, Mihai, Radu ?i popa din Abrud. Care a citit din Biblia ?i avea ?i o luminare. Che era intuneric. Popa nu o dat. Nu, iel nu. Iel spunea la ei nu la fatza che se vede, la oase. Es am luat apoi scaunul in dintzi. ?i Toma era la birou ?i avea un furciu la iel. Simpaticus ember . Ascu?it furciu. Il plimba pe la ochii la mine.

Bun popa asta cu io. Citit Biblia pentru mine. Chind am deschis ochii o zis che nu mai trebe la luminare. Dar nu o arunche, che cine ?tie.

Draghe mama, in rest e bine.

M-am obi?nuit aicea, cum zicea vecinul Onofrei, ca magarul. Nu ?tiu al cui e magarul. Apa, paie ?i bataie.

Mai am cinci luni ?i jumetate ?i vin acase, mama.

Repede trece.

Dupe ce am ie?it de la urgen?e a fost mai bine la mine. Nu dureau toate oasele. De la reumatism , zicea medicu. La munte e mai frig.

Treiasche Avram Iancu ! (A?e tre se strig de trei ori pe zi)

Avram Iancu prieten la mine e.

Pusilok, Csibi Barna .

“M? rog lui Dumnezeu s? fereasc? ?ara de consecin?ele unui act cu att mai necugetat cu ct niciodat? eu nu m-am cramponat de putere . De mai multe ori am spus regelui ntre patru ochi c? dac? ar crede c? este un alt om n ?ar?, capabil s? o serveasc? mai bine ca mine, eu i cedez locul cu o singur? condi?ie: s? prezinte garan?ii ?i s? nu fie un aventurier”. ION ANTONESCU

La 15 ianuarie 1850 se n??tea la Boto?ani cel care avea s? se nal?e n str?lucirea universal?, luceaf?rul, geniul poetic na?ional, pe care l cinstim, cu emo?ie, ca pe cel mai iubit poet al neamului nostru, Mihai Eminescu. n vasta oper? l?sat? neamului romnesc, Mihai Eminescu a ntrupat, ca nimeni altul, valorile noastre morale, estetice ?i spirituale. Pentru viitorul poet, Ipote?ti constituite cea dinti imagine a lumii, cu dealurile lui molcome, cu codrul ?i lacul din apropiere, spre care ie?irile copiilor echivalau cu adev?rate expedi?ii. Ipote?ti i d?ruise lui, poetului, ?i prima dragoste, pentru Casandra, fiica lui Gheorghe a Lupului, moart? la 20 ghenar 1864, la frageda vrst? de 19 ani.

Administratorul de mo?ie, Gheorghe Eminovici, visa pentru b?ie?ii lui cariere lucrative ?i practice. Pe to?i i trimite s? nve?e la ?coli nalte: ?erban, Medicina, la Viena ?i Erlangen; Nicolae, Dreptul, la Sibiu; Ilie, Medicina, la ?coala lui Davilla, din Bucure?ti; Matei, Politehnica din Praga. Numai for?at de mprejur?ri accept? ca Mihai s? studieze la Viena filozofia. ?colirea b?ie?ilor supunea bugetul familiei la grele ncerc?ri ?i la mari datorii.
Mihai Eminescu este cel mai mare poet romn ?i unul dintre cei mai de seam? lirici ai literaturii universale. A nv??at la Cern?u?i, Viena, Berlin, dup? care s-a ntors n ?ar?. A dus o existen?? plin? de priva?iuni, ca sufleur ?i copist de roluri, bibliotecar, revizor ?colar, ziarist la “Curierul de Ia?i”, n 1876-1877, ?i la “Timpul”, ntre 1877 ?i 1883. A debutat n ianuarie 1866, cu o elegie scris? la moartea lui Aaron Pumnul, profesorul s?u de limba romn? de la Cern?u?i. n acela?i an, trimite versuri patriotice ?i de dragoste la revista “Familia” a lui Iosif Vulcan, care i le public?, n num?rul din februarie – martie 1866, schimbndu-i ?i numele, din Eminovici, n Eminescu. n perioada studiilor vieneze, ncepe colaborarea cu revista ie?ean? “Convorbiri literare”, cu poeziile “Venere ?i Madon?” ?i “Epigonii”, care l consacr? drept un talent original, deosebit de sensibil ?i de profund.
Timp de 13 ani, Eminescu a fost prezent n pres?, literatur?, politic? cu poeme, articole sau scrieri epice. Din 1883, mboln?vindu-se grav, n-a mai publicat dect sporadic.
n 1883, i-a ap?rut unicul volum de versuri tip?rit n timpul vie?ii ?i intitulat “Poezii”. El nu reunea, ns?, dect o mic? parte din versurile poetului. n caietele – manuscrise, Eminescu p?stra numeroase poeme asupra c?rora inten?iona s? mai lucreze, n vederea des?vr?irii lor. Crea?ia lui este profund na?ional?, prin izvoare folclorice ?i prin leg?tura strns? cu istoria Neamului Romnesc. Eminescu a tr?it ?i s-a format ntr-o epoc? de adnci fr?mnt?ri sociale ?i politice. Era un revolu?ionar nsufle?it de idealurile patriotice pentru care militaser? revolu?ionarii pa?opti?ti ca Nicolae B?lcescu, Avram Iancu , Alexandru Ioan Cuza , Vasile Alecsandri, Gheorghe Magheru etc. Eminescu apreciaz?, n mod deosebit, lupta Poporului Romn sub conducerea marilor demnitari Mircea cel B?trn, ?tefan cel Mare, Mihai Viteazul ?i Alexandru Ioan Cuza. El a nchinat poeme n cinstea acestor mari eroi ai Neamului Romnesc. “Scrisoarea III” evoc? domnia lui Mircea cel B?trn (“Tu e?ti Mircea?/ Da-mp?rate!/ Am venit s? mi te-nchini/ De nu, schimb a ta coroan? ntr-o ramur? de spini/ -Orice gnd ai, mp?rate, ?i oricum vei fi sosit/ Ct sntem nc? pe pace eu ?i zic: Bine-ai venit”). ?tefan cel Mare este invocat n “Doina” (“De la Nistru pn-la Tisa/ Tot romnul plnsu-mi-s-a/ C? nu mai poate str?bate,/ De atta str?in?tate,/ Din Hotin ?i pn-la Mare/ Vin muscalii de-a C?lare/ De la Mare la Hotin/ Adesea calea ne-o a?in”).
nsetat de fericire, puritate, frumuse?e ?i omenesc, Eminescu a realizat o adev?rat? monografie liric? a dragostei ?i peisajului romnesc. Elogiul fericirii mplinite prin iubire ?i al femeii ideale nentinate sulete?te, prosl?virea naturii ca imperiu feeric al libert??ii, menit? s?-i ocroteasc? pe ndr?gosti?i, snt tr?s?turi dominante ale liricii sale. Poetul simte o permanent? chemare a codrului, a apelor, a decorului str?juit de lumina ame?itoare a lunii ?i de blnda adiere a vntului, stabilind ntre om ?i natur? o comunicare tainic? ?i inalterabil?, similar? aceleia existent? n folclor, precum snt “Floare albastr?”, “Lacul”, “Fream?t de codru”. “Povestea teiului”, “Dorin?a”, “Sara pe deal”. n crea?ia poetic? eminescian?, un loc aparte l ocup? poemul filozofic “Luceaf?rul”, capodoper? a poeziei noastre, ap?rut n 1883, n “Almanahul Societ??ii Academice Romnia Jun?” din Viena (“A fost odat? ca-n pove?ti/ A fost ca niciodat?/ Din rude mari mp?r?te?ti/ O prea frumoas? fat?”).
Eminescu este un poet de care nu te po?i desp?r?i. El face parte din aerul ?i lumina acestui spa?iu n care ne na?tem ?i adormim, ?i e posibil ca muzica gndului s?u s? p?trund? n noi ?i s? ia parte la formarea noastr? o dat? cu celelalte elemente primordiale, nct aproape c? nu ne d?m seama cnd auzim fo?netul codrului s?u nelini?tea m?rii. Poezia lui Eminescu este un univers care ne cheam? ?i ne uime?te mereu cu frumuse?i pe care le redescoperim mai tulbur?toare.
Legenda omului ncepe s? dispar?. S-au dus to?i cei care l-au cunoscut. A r?mas, ns?, legenda poetului, nepieritoare, ct va exista acest Neam Romnesc, aceast? limb? a noastr? romneasc?, pe care el,M?ria-sa, a nnobilat-o. Opera lui Mihai Eminescu s-a a?ezat definitiv ?i de neclintit n lume. Mihai Eminescu a fost un romantic al veacului al XIX-lea, cunoscnd, ns?, poezia tuturor veacurilor ?i a tuturor neamurilor. Eminescu s-a contopit cu acest popor ?i cu acest p?mnt. El r?scole?te continuu sufletul acestui Neam Romnesc, l ncnt? ?i l nfrumuse?eaz?. De atunci, genera?ie dup? genera?ie pl?tim, con?tien?i ?i cu pasiune, tribut generos cntecului eminescian. De atunci, spiritualitatea romneasc? umbl? prin lume ?i d? tuturor m?rturie c? ?i la gurile Dun?rii, ?i n arcul Carpa?ilor se nasc oameni mari, precum Mihai Eminescu, care constituie simbolul nostru na?ional.

Prof. GHEORGHE TURCEA

http://ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=3076&format=html

Amintiri despre N. Iorga

Cu deosebit respect va facem cunoscut ca parohia noastra
aduna de mai bine de 30 de ani amintiri despre Nicolae Iorga. S-au
adunat de-a lungul anilor sute de pagini venite din tara sau din
strainatate de la oameni care l-au cunoscut personal pe marele istoric
si om de cultura roman. Sunt scoase la lumina lucruri, fapte,
intamplari, pe care nu le putem gasi niciodata consemnate in
documente. Ele contribuie la reliefarea personalitatii lui Nicolae
Iorga, ct ?i la reconstituirea unor fresce din realitatile romanesti
din perioada interbelica si nu numai.
Aceste amintiri dorim sa le publicam anul viitor, cu
prilejul implinirii a 7o de ani de la asasinarea miseleasca a lui N.
Iorga.
Inainte de a incredinta tiparului tezaurul de
amintiri inedite adunate prin vreme, consideram ca este bine ca sa
facem o ultima incercare de a mai adauga cateva de astfel de nestemate
colectiei noastre. Speram ca se mai afla printre noi oameni care l-au
cunoscut, care i-au fost apropiati, elevi, studenti, admiratori .
Suntem convinsi ca se afla oameni care au avut parinti si bunici, care
le-au povestit despre felul cum l-au cunoscut pe Nicolae Iorga si
poate chiar aspecte necunoscute din viata lui.
In acest sens ne adresam si Domniei-Voastre,
rugandu-va sa nu ne-o luati in nume de rau si, daca va este cu
putinta, sa ne dati o mana de ajutor pentru desavarsirea acestei
lucrari. Ajutorul ce ati putea sa ni-l dati ar fi acesta:
- sa ne relatati amintirile Dumneavoastra personale, in cazul in care
ati avut prilejul sa fiti contemporan cu marele savant . Ele vor fi
publicate sub semnatura Dumneavoastra;
- sa ne relatati amintirile bunicilor, parintilor si altor cunoscuti
ai Dumneavoastra, care i-au fost contemporani si v-au povestit despre
el;
- sa popularizati solicitarea noastra in mediul Dumneavoastra de
cunoscuti si poate se vor gasi oameni care sa ne dea o mana de ajutor;
- sa ne incredintati, in original sau in copie, manuscrise cu astfel
de amintiri, pe care poate le aveti de la inaintasii Dumneavoastra.
In speranta ca apelul nostru va fi inteles si nu va ramane
fara ecou, actiunea in sine constituind atat un act de cultura, cat si
de patriotism, va multumim respectuos si va rugam sa ne scuzati pentru
deranj.
Sanatate, pace si bucurii sa va dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stanciulescu-Barda
Barda- Mehedinti
Romania

Odata, intro zi de toamna, am intilnit o persona deosebita.
Se numeste SOFIA.
Este o romanca sadea din Basarabia, care si-a descarcat sufletul si ne-a vorbit despre identitatea nationala asa cum o simt ei, romanii de dincolo de Prut
– Fara identitate nationala, n-am mai fi ce sintem si nici nu am mai sti ce sintem ne-a spus Sofia. Veacuri de credinta, de singe si de cintec ar fi sterse definitiv din memoria colectiva si din sufletul romanesc. Iar viitorul sprijinit doar pe materie este incert. Noi, suntem chemati in primul rind sa ne constientizam identitatea nationala, sa o recuperam integral, pentru a o putea apoi consolida si afirma. Noi, am mai zadarnicit o alta tentativa de distrugere a identitatii nationale – consumata in prima parte a epocii totalitarismului comunist -, mai cu seama prin actiune culturala. Fiindca insasi matricea identitatii nationale este cultura. Prin urmare, resursele de rezistenta se afla tot in cultura. Totusi, identitatea ne-a fost partial afectata, flagelul comunismului a muscat adinc din fibra noastra sufleteasca. De aceea, azi, sintem obligati la un dublu efort: de redescoperire a intregii noastre identitati si de aparare impotriva noilor germeni distructivi.
- Da, ai dreptate i-am replicat. O dovada ca asa stau lucrurile este faptul ca prea putini respecta maxima: “Poarta-te cum iti este portul si vorbeste cum ti-e vorba”. Deci, nu “O.K.”, ci “vorba ta sa fie da cind este da, si nu cind este nu”..
- O persoana se identifica in istorie prin felul sau de a fi, exprimat printr-o anumita conceptie despre lume si viata corespunzatoare acestui mod al sau de a fi; conceptie vadita la rindul ei prin gindire, limba si comportament . La noi spunea Sofia, Basarabia se zbatein ignoranta si neintelegerea realitatilor unui ocean cu valuri ruse. Oaza nationala de aici este invatamantul, unde nu se preda in limba moldoveneasca, ci in cea romana si se invata istoria Romaniei. Moldovenizarea romanilor este o stupiditate de mare dimensiune. Metodele clasice de a fi descurajati sunt: violenta fizica, teroarea psihica, discreditarea profesionala si coruptia. Cei care intra pe linia romaneasca urmeaza sa treaca prin urmatoarele probe: frica de moarte, durerea fizica, pierderea locului de munca, distrugerea familiei. Ispitele sunt: gloria, banii si puterea.
Dar nu ne plangem. Chiar daca avem multe greutati incercam sa ne solutiona problema identit??ii na?ionale.

Va voi supune atentiei domniilor voastre, foarte curand, povestea lui STEFAN cel MARE si SFANT

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X