Feed on
Posts
Comments

Articol publicat in: Cultura, Familie, Politica


Trec prin momente grele de via??. Otrava pamfletului meu se mut? încet-încet la mine în pahar. Voi împlini, în curând, 67 de ani. M? tem c? am uitat s? m? bucur de aniversarea zilei mele de na?tere. M? adresez vou?, Ioana, Andrei ?i Ana-Maria, pentru c?, sentimentul care m-a cuprins în ultimele s?pt?mâni ?i asupra c?ruia n-am insistat în discu?iile noastre, n-ar trebui s? v? ia prin surprindere.

Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea c? nu va trece mult, dup? plecare mea, ?i oamenii vor în?elege pe de-a-ntregul cine am fost cu adev?rat, v? avertizez c?, de acum încolo, cu mine se poate întâmpla orice. Nu e vorba doar despre un tratament negativ special, care mi se aplic? de mult? vreme. E vorba despre nenorocirea incredibil? prin care trece aceast? ?ar?, de soarta c?reia eu nu m? pot desp?r?i. ?ti?i prea bine c? zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale esen?iale. Concluzia nu e vesel?. În orice caz, tratamentul pe care eu însumi sim?eam c? trebuie s? mi-l aplic ?i pe care, dup? aceste analize, mi-l confirm? ?i medicii, m? oblig? la retragere, discre?ie, resemnare.

Desigur, sunt un om viu ?i, cu excep?ia momentelor de disperare pe care le traversez, la întret?ierea dintre nenorocirea poporului din care fac parte ?i suferin?a fiin?ei care sunt, mi-e înc? drag? via?a ?i, în principiu, am înc? multe de f?cut pentru cel mai drag copil pe care mi l-a dat Dumnezeu, adolescenta Ana-Maria P?unescu. Scrisoarea mea c?tre voi nu e o cedare, ci o alarm?. Tr?iesc în condi?ii tot mai grele ?i mai umilitoare, mi s-au luat ?i mi se iau, în permanen??, drepturi, nu ?tiu din ce voi putea pl?ti, la toamn?, obliga?iile fire?ti. Ani ?i ani am tot sesizat pe proprietarii televiziunilor particulare din România, dar ?i televiziunea public?, asupra situa?iei mele, ca om care ?tie s? fac? televiziune ?i este oprit de la acest exerci?iu.

Visul du?manilor s-a împlinit: nu mai pot ie?i din cas?, cum a? fi putut pân? ieri. S? fie lini?ti?i, eu devin un caz clasat pentru domniile lor. Dac? lui Dan Voiculescu ?i lui Sorin Vântu ar trebui s? le mul?umesc pentru momentele excep?ionale pe care mi le-au oferit, surprinz?toare mi s-a p?rut atitudinea lui Radu Moraru , om talentat ?i doritor de atitudini mai pu?in previzibile, care, de câteva luni, a uitat ?i ce promisese, ?i s? r?spund? la telefon. Acum, la aceast? r?spântie, n-am mai mult de spus contemporanilor mei decât c? ar fi p?cat s? ne desp?r?im sup?ra?i.

Dragii mei copii, problema cea mai mare este pr?bu?irea ??rii. O emisiune de televiziune vine ?i trece. La urma urmei, nu e nicio obliga?ie, pentru nimeni, s? ofere spa?iu de emisie nim?nui. Cum a? putea eu s? uit sprijinul pe care mi l-a acordat Sorin Ovidiu Vântu, pentru ca s? poat? ap?rea Cartea C?r?ilor de Poezie?

Îmi vin în minte, acum, momente de gra?ie ale vie?ii mele. A?a cum nu pot uita cumplita batjocur? la care am fost supus, în cele dou? regimuri politice pe care le-am traversat, în anii ’50-’60, pentru c? eram fiul unui anti-comunist, pu?c?ria? politic în anii ’85-’90, pentru c? a? fi condus revista ?i cenaclul nemul?umi?ilor din partid, iar dup? 1989, pentru c? a? fi fost prea comunist. Au fost nop?i ?i zile în care mai aproape îmi era moartea decât via?a. Totu?i, niciodat? n-am fost atât de deprimat ?i de însingurat ca în ace?ti ultimi ani. Fac parte dintr-un partid politic care n-a sim?it niciodat? nevoia s? se intereseze de situa?ia mea real? ?i s? încerce s?-mi fie folositor. N-am intrat în g??ti, n-am primit recompense pentru apartenen?a la g??ti.

Am crezut ?i cred c? numele meu trebuia s? îmbog??easc? partidul în care m-am înscris de bun?voie. Acum, îns?, nici pentru ambi?ii de m?rire nu mai e timp. Esen?ial pentru mine e s? tr?iesc ?i s?-mi v?d ?ara ridicându-se. C?ci nefericirea programat? în care tr?ie?te poporul român mi se pare din ce în ce mai ofensatoare ?i mai nejustificat?.

În vremea lui Ceau?escu mi se f?ceau repro?uri grave c? nu sunt corect ?i disciplinat conform cu linia partidului. Dup? moartea lui Ceau?escu am suportat ani ?i ani repro?ul c? l-am l?udat, în anumite ocazii politice. Dup? 20 de ani de la asasinarea lui, Ceau?escu î?i recâ?tig? un loc de merit în istoria na?ional?. Destui oameni îl regret? în gura mare. Asupra acestei chestiuni, eu nu m? pot pronun?a în termeni atât de categorici. Eu chiar cred c? sistemul trebuia s? cad?. ?i nici nu m? pot preface a nu în?elege rolul complex, de bine ?i r?u, al liderului. Dar acum? Ultimele s?pt?mâni ne pun într-o condi?ie umilitoare ?i tragic?. Poporul român e condamnat la moarte. Liderii portocalii nu mai aud ?i nu mai v?d nimic, dup? ce au s?rit la beregata salariilor, a pensiilor ?i a indemniza?iilor, au trecut la o redimensionare a balamucului. I se cer poporului român bani, dup? ce i se iau banii. Oligofrenii îi amenin?? pe cei care nu dau, fire?te, benevol, bani pentru t??c?l?ul B?sescu-Boc ?i ceilal?i. O râvn? special? dovedesc nemernicii s? d?râme institu?ia drepturilor de autor. Înapoi în copac, tuturor gorilelor p?roase din jungla noastr?! Înapoi în preistorie!

Cam asta e situa?ia despre care voiam s? v? vorbesc: faliment. Cam asta e mi?carea preferat? a timpurilor noastre: pr?bu?ire. În ceea ce m? prive?te, nu cred c? mai rezist. De aceea, m-am adresat vou? cu aceast? scrisoare, ca s? ?ti?i ce e cu mine ?i s? nu v? surprind? nici una din nenorocirile care s-ar putea abate asupra mea. Va trebui s? d?m înf??i?are concret? rela?iei dintre noi ?i viitoarei desp?r?iri dintre noi. Natura, în jurul nostru, s-a dezechilibrat ?i se autodistruge. Societatea, în jurul nostru, s-a dezechilibrat ?i se autodistruge.

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X