Feed on
Posts
Comments

Articol publicat in: Cultura, Educatie


(I)

P?rintele Arsenie Boca este un sfīnt, īnc? nesanctificat, al Bisericii Ortodoxe Romāne, avīnd o via?? excep?ional?, īn care miracolul s-a īmpletit īn permanen?? cu realitatea. Petrecīnd o mare parte din via?? printre ardeleni, ace?tia l-au numit “Isus al Ardealului”. Via?a sa este o uimitoare legend?, ca ?i aceea a lui Isus. Dar dac? existen?a istoric? a lui Isus a generat o mul?ime de discu?ii contradictorii, Arsenie Boca a tr?it līng? noi ?i mul?i dintre cei care l-au cunoscut, care au tr?it o mare parte din timp līng? el, tr?iesc ?i īn prezent ?i sīnt m?rturii vii asupra vie?ii sale.

Atestarea vie?ii unui om care a fost capabil de multe din performan?ele atribuite lui Isus este o certificare indirect? a existen?ei lui Isus, dar mai ales a faptului c?, dincolo de partea fizic?, de materia palpabil?, exist? ?i altceva. Iat? de ce este necesar? evocarea p?rintelui Arsenie Boca, īn acela?i context cu cel al p?rintelui Nectarie de la Egina. Ace?tia, ca de altfel ?i mul?i al?ii, sīnt dovezi concrete ale capacit??ii de a s?vīr?i ceea ce neg?m c? era posibil s? se īntīmple īn urm? cu dou? mii de ani.
S-a n?scut la 29 septembrie 1910 īn ?inutul Mun?ilor Apuseni, īn localitatea Va?a de līng? Brad, ?i a plecat s? īndeplineasc? o nou? misiune, cum ?i-a denumit el īnsu?i ultimul s?u drum, īn 28 noiembrie 1989.
Mormīntul s?u din incinta Mīn?stirii Prislop este īn permanen?? acoperit cu florile aduse de cei care vin s? se roage aici, alc?tuind un lin?oliu multicolor ?esut īn semn de pioas? recuno?tin??, ca s?-i fie priveghi la somnul s?u de veci.
Am citit ceea ce -a scris despre p?rintele Arsenie Boca ?i am ascultat avid pe cī?iva dintre cei care l-au cunoscut ?i i-au stat īn preajm?.
Nu exist? nici un martor care s? nu relateze ceva de ordinul miracolului. Ascultīndu-i, am avut sentimentul medicului Sotirios Crotos, care, dup? cum poveste?te īn cartea sa “Jurnalul doctorului Sotirios Crotos, ucenicul lui Isus Christos”, asista uimit la “minunile” īnf?ptuite de Isus. Īn jurul unor astfel de oameni, care, prin faptele ?i via?a lor au ie?it din comun, s-au n?scut īntotdeauna legende, exager?ri ale ac?iunilor lor, fie din dorin?a de a impresiona, de a-?i aureola ?i mai mult eroul, fie din nevoia de a umple cu imagina?ia lor golurile memoriei. Con?tient de acest risc, am īncercat s? ob?in m?rturii din mai multe surse ?i s? le confrunt, īn m?sura īn care mi-a fost posibil. Dicolo de am?nunte, care pot fi uitate sau ad?ugate, r?mīne o realitate confirmat? prin surse demne de īncredere, unele avīnd caracter oficial. Fie ?i numai imensitatea mul?imilor care īl urmau ca o umbr? oriunde se afla ?i constituie, prin sine, un gr?itor argument al darurilor sale. P?rintele Arsenie Boca a studiat teologia la Sibiu, apoi bele-arte la Bucure?ti. A audiat, de asemenea, cursurile de anatomie ale marelui om de cultur? ?i de ?tiin?? care a fost profesorul Francisc Rainer, de la Facultatea de Medicin? din Bucure?ti.
Arsenie Boca era un b?rbat frumos, īnalt, sub?ire, cu o privire scrut?toare, plecat? din ochii s?i alba?tri, exprimīnd o inteligen?? superioar?, care īi conferea īn toate circumstan?ele vie?ii sale, nu lipsit? de umilin?e ?i pericole, o mare siguran?? de sine. Nu l-au īnfrīnt nici īnchisorile prin care a trecut, nici priva?iunile ?i supravegherea de care a avut īncontinuu parte. Un om care a avut ?ansa de a se afla o lung? vreme īn apropierea p?rintelui Arsenie Boca este cet??eanul Gheorghe Vīlcea din Comarnic . Intrat bine īn cei 70 de ani ai s?i, poart? īnc? amprenta tinere?ii pline de vigoare, īn p?rul abia grizonat, īn corpul bine construit ?i īn privirea ager? ?i atent?.
Īmi spune c? īntīlnirea cu p?rintele Arsenie Boca a avut loc la Sinaia, pe cīnd lucra la casa maicilor scoase for?at din mīn?stiri. Īncercīnd s? depene firul amintirilor, Gheorghe Vīlcea īmi relateaz? episoade din via?a p?rintelui, fie cunoscute de el, fie auzite de la prieteni, iar altele auzite direct de la surs?. “A fost de multe ori aici, īn casa noastr?, la Comarnic”, īmi spune interlocutorul meu ?i so?ia sa confirm? nenum?ratele ocazii īn care l-a avut ca oaspete. “Era frumos, ca Isus, īmi spun amīndoi. Īnalt, zvelt, cu ochi alba?tri ?i vii. Era foarte inteligent ?i plin de talente. Desena, picta, f?cea proiecte de cl?diri, ornamente florale īn care vedeai o mīn? ?i o imagina?ie sigur?, de artist. Dar mai bine s? īncep cu copil?ria, atīt cīt re?in eu din ceea ce mi-a povestit”, intervine G. Vīlcea.
Īn jurul vīrstei de 12 ani, īn timp ce mergea la ?coala primar?, era preocupat de viitorul spre care ar fi trebuit s? se īndrepte. ?i īn stilul obi?nuit al inocen?ei specifice vīrstei de copil, i se adreseaz? providen?ei: “Doamne, spune ce drum s? aleg…”. ?i la scurt timp, mergīnd pe aceea?i ulicioar? spre ?coal?, īi apare īn fa?? un b?trīn care īi spune: “Te-ai rugat la Dumnezeu s?-?i arate calea de urmat. Eu sīnt Dumnezeu. Vei merge la ?coal? s? īnve?i carte pentru a m? ajuta. Lumea este rea ?i nu se mai poate ?ine īn mīn?”. Era un intelectual des?vīr?it, cu o vast? cultur? ?i mari disponibilit??i artistice. Pictura de la biserica Dr?g?nescu, din jude?ul Ilfov, este o elocvent? ilustrare. Avīnd ca profesor la bele-arte pe Costin Petrescu, cel ce s-a ocupat de pictura de la Ateneul Romān, p?rintele Arsenie Boca a fost solicitat s? picteze segmentul destinat lui Mihai Viteazul. Dispunea de toate darurile cu care s-ar putea scrie o carte despre paranormal. Avea clarvedere, claraudi?ie, citea gīndurile, avea de asemenea capacitatea extrem de rar? de teleportare. Cea mai solicitat? capacitate a sa era īns? cea de vindec?tor. Nu numai c? putea vindeca, doar cu o medita?ie, o rug?ciune sau o atingere, dar, dup? conforma?ia corpului, a fe?ei, dup? alte semne, doar de el ?tiute, īi averiza pe oameni ?i ce boli vor face ?i ce remedii le sīnt necesare pentru a le preveni sau vindeca. So?iei lui Gh. Vīlcea i s-a recomandat internarea la oncologie pentru interven?ie chirurgical? la un sīn. Sup?rat, so?ul se plīnge p?rintelui Arsenie, care īl sf?tuie?te s? accepte internarea ?i interven?ia, dar s? stea lini?tit c? nu īi vor mai g?si tumoarea suspect? de cancer. “Doctorii au o linie pīn? unde pot ajunge cu ?tiin?a lor. Mai sus ei nu mai pot merge. Mai departe intervine doar Dumnezeu”. ?i dup? interven?ie, toate investiga?iile au confirmat cele spuse de p?rinte.
Alt? dat? a recomandat p?rintelui Arsenie pe un prieten cu cancer de stomac, aflat īntr-o stare de emaciere terminal ?. L-a atins u?or pe abdomen, l-a privit blīnd ?i i-a spus s? fie īn pace c? de acum va fi s?n?tos. ?i fiindc? era meseria?, l-a rugat s? ofere ajutor la casa maicilor. ?i omul acesta este ?i acum īn via??. Cu asemenea daruri nu este de mirare c? la u?a mīn?stirii era zilnic pelerinaj, pentru p?rintele Arsenie. Prezen?a acestor masse mari de oameni nu era agreat? de Securitate ?i, ca urmare, p?rintele Arsenie a fost trimis la canal. Acolo a continuat s? irite Securitatea prin rug?ciunile la care īi antrena sear? de sear? pe de?inu?i. Pe de alt? parte, p?rintele le era foarte util la treburi de birou. Pe cīnd se afla la īnchisoare a murit mama sa. A ?tiut f?r? s?-i comunice nimeni. I-a rugat doar pe gardieni s?-l lase dou? ore s? stea lini?tit īn celul? īntre orele 12,00 ?i 14,00. Īn acest timp īns? p?rintele Boca a disp?rut din celul?. S-a dat alarma, s-a f?cut mare vīlv? ?i s-a raportat evadarea sa pīn? la Bucure?ti. Este g?sit dup? aceste dou? ore culcat īn iarb? līng? gardul de sīrm? al īnchisorii. P?rea c? doarme. L-au trezit. Buim?cit, deschide ochii ?i le spune celor care l-au g?sit: “Bat?-v? norocul! De ce nu m-a?i mai l?sat pu?in. Am participat la īnmormīntarea mamei mele. Dar acum au īngropat-o, gata. Chiar acum au depus-o īn groap?”. Este de īn?eles uimirea avut? de ?efii īnchisorii la aceast? īntīmplare. Au sunat la Brad ca s? verifice afirma?ia p?rintelui ?i li s-a confirmat prezen?a sa la īnmormīntarea mamei, inclusiv ora īngrop?rii comunicat? de p?rinte. Prezen?a, īn spirit sau chiar fizic – fenomen numit biloca?ie sau teleportare, adic? a fi īn mai multe locuri deodat?, este foarte pu?in amintit? īn literatura de specialitate.
A mai fost descris? īn via?a cītorva sfin?i, inclusiv a lui Isus, dar dup? moartea sa. Īn mod sigur, fenomenul de biloca?ie nu face parte din lecturile lui Gh. Vīlcea, ca s? vin? cu o astfel de poveste, dac? p?rintele nu i-ar fi relatat-o. Īntr-o zi Gh. Vīlcea era sup?rat. De ceva vreme era tracasat de mili?ie pentru “Legea 18″ referitoare la venituri ilicite. Fiind un meseria? foarte bun, realiza un venit apreciabil. Īl cheam? p?rintele. Īi ia mīna, o acoper? cu palmele sale ?i-i spune: “?tiu de ce e?ti sup?rat. Nu trebuie s?-mi spui. D?-le pace r?ilor c? nu te vor mai sup?ra de acum”. ?i l-au l?sat īn pace.
Īn vara lui ’89, Gh. Vīlcea era internat īn spital, la Azuga. Suferea de mai mul?i ani de reumatism degenerativ cu gonartroz?. (Va urma)
DUMITRU CONSTANTIN DULCAN

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X