Articol publicat in: Cultura, Educatie
La 15 ianuarie 1850 se năştea la Botoşani cel care avea să se înalţe în strălucirea universală, luceafărul, geniul poetic naţional, pe care îl cinstim, cu emoţie, ca pe cel mai iubit poet al neamului nostru, Mihai Eminescu. În vasta operă lăsată neamului românesc, Mihai Eminescu a întrupat, ca nimeni altul, valorile noastre morale, estetice şi spirituale. Pentru viitorul poet, Ipoteşti constituite cea dintîi imagine a lumii, cu dealurile lui molcome, cu codrul şi lacul din apropiere, spre care ieşirile copiilor echivalau cu adevărate expediţii. Ipoteşti îi dăruise lui, poetului, şi prima dragoste, pentru Casandra, fiica lui Gheorghe a Lupului, moartă la 20 ghenar 1864, la frageda vîrstă de 19 ani.
Administratorul de moşie, Gheorghe Eminovici, visa pentru băieţii lui cariere lucrative şi practice. Pe toţi îi trimite să înveţe la şcoli înalte: Şerban, Medicina, la Viena şi Erlangen; Nicolae, Dreptul, la Sibiu; Ilie, Medicina, la şcoala lui Davilla, din Bucureşti; Matei, Politehnica din Praga. Numai forţat de împrejurări acceptă ca Mihai să studieze la Viena filozofia. Şcolirea băieţilor supunea bugetul familiei la grele încercări şi la mari datorii.
Mihai Eminescu este cel mai mare poet român şi unul dintre cei mai de seamă lirici ai literaturii universale. A învăţat la Cernăuţi, Viena, Berlin, după care s-a întors în ţară. A dus o existenţă plină de privaţiuni, ca sufleur şi copist de roluri, bibliotecar, revizor şcolar, ziarist la “Curierul de Iaşi”, în 1876-1877, şi la “Timpul”, între 1877 şi 1883. A debutat în ianuarie 1866, cu o elegie scrisă la moartea lui Aaron Pumnul, profesorul său de limba română de la Cernăuţi. În acelaşi an, trimite versuri patriotice şi de dragoste la revista “Familia” a lui Iosif Vulcan, care i le publică, în numărul din februarie – martie 1866, schimbîndu-i şi numele, din Eminovici, în Eminescu. În perioada studiilor vieneze, începe colaborarea cu revista ieşeană “Convorbiri literare”, cu poeziile “Venere şi Madonă” şi “Epigonii”, care îl consacră drept un talent original, deosebit de sensibil şi de profund.
Timp de 13 ani, Eminescu a fost prezent în presă, literatură, politică cu poeme, articole sau scrieri epice. Din 1883, îmbolnăvindu-se grav, n-a mai publicat decît sporadic.
În 1883, i-a apărut unicul volum de versuri tipărit în timpul vieţii şi intitulat “Poezii”. El nu reunea, însă, decît o mică parte din versurile poetului. În caietele – manuscrise, Eminescu păstra numeroase poeme asupra cărora intenţiona să mai lucreze, în vederea desăvîrşirii lor. Creaţia lui este profund naţională, prin izvoare folclorice şi prin legătura strînsă cu istoria Neamului Românesc. Eminescu a trăit şi s-a format într-o epocă de adînci frămîntări sociale şi politice. Era un revoluţionar însufleţit de idealurile patriotice pentru care militaseră revoluţionarii paşoptişti ca Nicolae Bălcescu, Avram Iancu , Alexandru Ioan Cuza , Vasile Alecsandri, Gheorghe Magheru etc. Eminescu apreciază, în mod deosebit, lupta Poporului Român sub conducerea marilor demnitari Mircea cel Bătrîn, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi Alexandru Ioan Cuza. El a închinat poeme în cinstea acestor mari eroi ai Neamului Românesc. “Scrisoarea III” evocă domnia lui Mircea cel Bătrîn (“Tu eşti Mircea?/ Da-mpărate!/ Am venit să mi te-nchini/ De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini/ -Orice gînd ai, împărate, şi oricum vei fi sosit/ Cît sîntem încă pe pace eu îţi zic: Bine-ai venit”). Ştefan cel Mare este invocat în “Doina” (“De la Nistru pîn-la Tisa/ Tot românul plînsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate,/ De atîta străinătate,/ Din Hotin şi pîn-la Mare/ Vin muscalii de-a Călare/ De la Mare la Hotin/ Adesea calea ne-o aţin”).
Însetat de fericire, puritate, frumuseţe şi omenesc, Eminescu a realizat o adevărată monografie lirică a dragostei şi peisajului românesc. Elogiul fericirii împlinite prin iubire şi al femeii ideale neîntinate suleteşte, proslăvirea naturii ca imperiu feeric al libertăţii, menită să-i ocrotească pe îndrăgostiţi, sînt trăsături dominante ale liricii sale. Poetul simte o permanentă chemare a codrului, a apelor, a decorului străjuit de lumina ameţitoare a lunii şi de blînda adiere a vîntului, stabilind între om şi natură o comunicare tainică şi inalterabilă, similară aceleia existentă în folclor, precum sînt “Floare albastră”, “Lacul”, “Freamăt de codru”. “Povestea teiului”, “Dorinţa”, “Sara pe deal”. În creaţia poetică eminesciană, un loc aparte îl ocupă poemul filozofic “Luceafărul”, capodoperă a poeziei noastre, apărut în 1883, în “Almanahul Societăţii Academice România Jună” din Viena (“A fost odată ca-n poveşti/ A fost ca niciodată/ Din rude mari împărăteşti/ O prea frumoasă fată”).
Eminescu este un poet de care nu te poţi despărţi. El face parte din aerul şi lumina acestui spaţiu în care ne naştem şi adormim, şi e posibil ca muzica gîndului său să pătrundă în noi şi să ia parte la formarea noastră o dată cu celelalte elemente primordiale, încît aproape că nu ne dăm seama cînd auzim foşnetul codrului său neliniştea mării. Poezia lui Eminescu este un univers care ne cheamă şi ne uimeşte mereu cu frumuseţi pe care le redescoperim mai tulburătoare.
Legenda omului începe să dispară. S-au dus toţi cei care l-au cunoscut. A rămas, însă, legenda poetului, nepieritoare, cît va exista acest Neam Românesc, această limbă a noastră românească, pe care el,Măria-sa, a înnobilat-o. Opera lui Mihai Eminescu s-a aşezat definitiv şi de neclintit în lume. Mihai Eminescu a fost un romantic al veacului al XIX-lea, cunoscînd, însă, poezia tuturor veacurilor şi a tuturor neamurilor. Eminescu s-a contopit cu acest popor şi cu acest pămînt. El răscoleşte continuu sufletul acestui Neam Românesc, îl încîntă şi îl înfrumuseţează. De atunci, generaţie după generaţie plătim, conştienţi şi cu pasiune, tribut generos cîntecului eminescian. De atunci, spiritualitatea românească umblă prin lume şi dă tuturor mărturie că şi la gurile Dunării, şi în arcul Carpaţilor se nasc oameni mari, precum Mihai Eminescu, care constituie simbolul nostru naţional.
Prof. GHEORGHE TURCEA
http://ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=3076&format=html
